In cadrul blocului comunist, Romania nu a fost singurul stat in care intreruperea sarcinii era interzisa prin lege. Modul in care regimul comunist din Romania si-a conceput politica demografica si efectele acesteia asupra populatiei au facut insa ca in scurt timp cazul romanesc sa devina unul exceptional. Comparativ cu celelalte tari comuniste din Europa Centrala si de Est, Romania a formulat si aplicat cea mai restrictiva legislatie privind accesul la intreruperea voluntara a sarcinii, insotita de lipsa promovarii masurilor contraceptive moderne si de o politica socioeconomica dictata de interesele statului comunist, si nu de nevoile concrete ale familiilor cu multi copii.

Volumul analizeaza legile impotriva avortului, precum si repercusiunile acestora la nivelul societatii, de la mortalitatea materna si infantila pina la conditiile improprii de ingrijire a copiilor in crese, gradinite sau leagane. Imbinind interpretarea documentelor cu studiul mecanismelor institutionale, autorii subliniaza obtuzitatea regimului care si-a pastrat nealterate proiectele chiar si atunci cind toate semnalele primite indicau falimentul politicii sale demografice.